România caută în mod activ investițiile străine directe, menținând un regim de investiții în mare măsură deschis, arată un raport al Departamentului de Stat al SUA dedicat climatului investițional din România. Raportul mai arată că ”poziția sa strategică, calitatea de membru al UE și NATO, forța de muncă educată, salariile competitive și resursele naturale o fac atractivă pentru companiile care doresc să acceseze piețele din Europa, Caucaz și Orientul Apropiat”. Corupția este însă o ”provocare continuă”, mai arată Departamentul de Stat, care trece în revistă cele mai problematice aspecte legate de justiție.

Raportul Departamentului de Stat arată cum decizii ale Curții Supreme și ale Curții Constituționale au slăbit lupta anti-corupție.

Citește mai jos fragmente relevante din raport:

România a făcut pași semnificativi pentru a combate corupția, însă aceasta rămâne o provocare continuă. În noiembrie 2022, Comisia Europeană a concluzionat că România a înregistrat progrese suficiente în combaterea corupției la nivel înalt și în reforma justiției pentru a închide Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), care a fost ridicat oficial în septembrie 2023. De atunci, CE a continuat să monitorizeze eforturile României de a-și reforma sistemul judiciar prin intermediul Mecanismului privind statul de drept, care se aplică tuturor statelor membre.

Obținerea și menținerea condamnărilor pentru corupție continuă să fie dificile. Eficiența DNA în obținerea condamnărilor pentru corupție împotriva înalților funcționari publici a scăzut, în parte, de când competența de a investiga corupția din justiție a fost mutată de la DNA la Parchetul General în 2018. Eficiența DNA a fost afectată și de Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 2022, care a redus durata termenului de prescripție a răspunderii penale, având ca rezultat anularea a 9.635 de trimiteri în judecată și/sau condamnări între 2022 și 2025.

Modificările trecute ale legilor din sectorul justiției și presiunile exercitate asupra procurorilor DNA au slăbit, de asemenea, eforturile anticorupție.

O decizie din 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a revocat competența ofițerilor de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție (DGA) a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) de a participa la investigațiile de corupție care vizează persoane neangajate în cadrul MAI. În urma acestei decizii, unii procurori au remarcat că probe relevante strânse de ofițerii DGA pentru anchete de corupție trecute erau descalificate în mod curent în instanță. Acest lucru a dus la trimiterea unui număr necunoscut de dosare de către instanțe înapoi la parchetele de origine, impunându-le acestora fie să strângă probe suplimentare înainte de redeschiderea cauzei, fie să claseze acuzațiile.

Agenția Națională de Integritate (ANI) din România este responsabilă cu verificarea respectării de către funcționarii publici a protocoalelor de integritate. Cu toate acestea, o decizie a Curții Constituționale din mai 2025 a limitat semnificativ atribuțiile ANI.
Studiul economic al OECD din 2026 a menționat că, în ciuda eforturilor de reformă, percepția asupra corupției și accesul limitat la oportunitățile de atribuire a contractelor rămân generalizate, 75% dintre respondenții unui sondaj Eurobarometru din 2025 considerând-o „pe scară largă”. Cadrul anticorupție din România îndeplinește standardele de reglementare ale OECD și obține punctaje ridicate la cadrele strategice, cum ar fi Strategia Națională Anticorupție, însă, în practică, punerea în aplicare și asigurarea respectării legii rămân provocări.

Investitorii americani s-au plâns atât de corupția din sectorul guvernamental, cât și de cea din mediul de afaceri din România, menționând cel mai frecvent serviciul vamal, funcționarii municipali și autoritățile financiare locale. Conform Eurobarometrului din ianuarie-februarie 2025 privind atitudinea companiilor față de corupție, 90% dintre oamenii de afaceri români cred că corupția este răspândită în țara lor, un procent semnificativ mai mare decât media UE de 63%. De asemenea, 62% dintre oamenii de afaceri români consideră că funcționarii publici îi favorizează pe membrii propriilor familii sau pe prieteni.

Schimbarea priorităților de coaliție, precum și măsurile de consolidare fiscală contribuie la un climat de afaceri mai puțin previzibil, iar corupția rămâne o provocare continuă, în ciuda pașilor semnificativi făcuți.

Climatul de investiții din România rămâne mixt, iar potențialii investitori ar trebui să efectueze analize de diligență (due diligence) atunci când iau în considerare o investiție. În timp ce România converge către nivelurile de venit și productivitate ale UE, vulnerabilitățile macroeconomice persistă, în special deficitele gemene — cel bugetar și cel de cont curent. Consultările cu părțile interesate și evaluările de impact sunt obligatorii înainte de adoptarea legislației. Cu toate acestea, aceste cerințe au fost respectate neuniform, iar entitățile publice nu efectuează, în general, evaluări de impact.

Sectorul energetic este deosebit de vulnerabil la modificări frecvente și neprevăzute ale legislației, inclusiv în privința taxelor, care pot schimba cadrul de funcționare într-un mod imprevizibil. Taxa pe profitul supraimpozitat (windfall profit tax), instituită în 2018 prin Legea Offshore și modificată în 2022, se aplică atât producătorilor de gaze naturale onshore, cât și celor offshore, care trebuie să plătească redevențe pentru gazul extras în România pe baza prețului de la hub-ul de gaze Central European Gas Hub (CEGH) din Viena.

România recunoaște drepturile de proprietate și pe cele contractuale, însă punerea lor în aplicare prin intermediul procesului judiciar poate fi de lungă durată, costisitoare, imprevizibilă și dificilă. Guvernul nu acordă întreprinderilor de stat un tratament preferențial în cadrul legal. Companiile străine implicate în activități comerciale sau investiții în România își exprimă adesea îngrijorarea cu privire la lipsa de expertiză a instanțelor românești în chestiuni comerciale. România are trei tribunal specializate comerciale în Argeș, Mureș și Cluj, precum și secții comerciale în cadrul tuturor instanțelor civile. Judecătorii au, în general, o experiență limitată în funcționarea economiilor de piață, în metodele de afaceri internaționale sau în noile tehnologii, o provocare accentuată de practica răspândită a detașării sau delegării judecătorilor fără a se ține cont de expertiza acestora.

Conform prevederilor Constituției, sistemul judiciar este independent de puterea executivă. Cu toate acestea, există opinii împărțite cu privire la măsura în care acesta este considerat, în general, competent din punct de vedere procedural, echitabil și de încredere, unii susținând că mecanismele de tragere la răspundere sunt insuficiente. Părțile afectate pot contesta reglementările și măsurile de punere în aplicare în instanță. Astfel de contestații sunt soluționate în cadrul secțiilor de contencios administrativ ale instanțelor naționale.

Incoerența și lipsa de predictibilitate din jurisprudența instanțelor sau din interpretarea legilor rămân o preocupare majoră pentru investitorii străini și autohtoni, precum și pentru societate în ansamblu. Chiar și atunci când hotărârile judecătorești sunt favorabile, executarea silită a acestora este neuniformă și poate duce la apeluri prelungite. Neaplicarea ordinelor judecătorești sau cazurile în care administrația publică contestă nejustificat deciziile instanțelor constituie obstacole în calea caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești. Medierea este disponibilă pentru soluționarea litigiilor în România, iar un organism de certificare, Consiliul de Mediere, stabilește standardele și practicile, însă este rar utilizată în practică. Asociația profesională, Uniunea Centrelor de Mediere din România, este organizația-umbrelă pentru mediatorii din întreaga țară. Medierea privată sau aprobată de instanță este disponibilă în centre de mediere recunoscute în fiecare reședință de județ. România nu are un mecanism legal pentru medierea ordonată de instanță, însă judecătorii au obligația de a întreba litiganții dacă doresc să recurgă la mediere pentru soluționarea cauzelor. Dacă litiganții optează pentru mediere, aceștia trebuie să prezinte acordul de soluționare judecătorului la finalizarea procesului de mediere, iar judecătorul trebuie apoi să valideze acordul.