Oficial, Anthony Vaccarello nu a plecat de la Saint Laurent. Nici casa, nici Kering nu au confirmat până acum zvonurile privind încheierea mandatului său. Și totuși, după prezentarea Spring/Summer 2027 de la Paris, este greu să nu apară întrebarea: tocmai am asistat la ultima colecție a lui Vaccarello pentru Saint Laurent?

Dacă răspunsul va fi, în cele din urmă, da, atunci designerul și-a construit rămas-bunul aproape cinematografic.

La zece ani de la preluarea conducerii creative a casei, Vaccarello a pus în centrul colecției o singură culoare: auriul. Sahariene, trench-uri, fuste creion, costume, rochii și materiale metalice au trecut prin zeci de nuanțe ale aceleiași idei, înainte ca aurul să dispară spre final și să lase loc negrului atât de asociat cu Saint Laurent-ul ultimului deceniu.

Dar hainele nu au fost singurele care au făcut prezentarea să semene cu încheierea unui capitol. Show-ul a venit cu o notă personală din partea designerului, un final emoționant, Charlotte Gainsbourg și un salut mult mai amplu decât de obicei.

Nimic dintre acestea nu confirmă o plecare.

Împreună, însă, fac ca SS27 să fie greu de privit doar ca pe încă un sezon Saint Laurent.

După zece ani de negru, Vaccarello a ales aurul

Aurul nu este străin de Saint Laurent.

Yves Saint Laurent avea o relație bine documentată cu această culoare, pe care o considera aproape magică atunci când este reflectată pe corpul unei femei. Pentru SS27, Vaccarello nu folosește însă auriul ca accent. Îl transformă în întreaga poveste a colecției.

Apare pal, ars, strălucitor, mat, metalic, aproape bronz. Este construit din lamé, brocart, dantelă, jacquard, organza, bumbac metalizat și chiar latex acoperit cu foiță aurie.

În mod normal, o asemenea insistență ar putea deveni obositoare. Aici funcționează.

Pentru că repetarea nu este despre a prezenta aceeași haină, ci despre a vedea cât de mult poate transforma o singură culoare piesele deja familiare ale unei case.

Și aproape toate sunt acolo.

Sahariana. Trench-ul. Fusta creion. Fusta petrecută. Bluza cu fundă. Costumul. Rochia de cocktail.

Este aproape ca și cum Vaccarello ar fi luat vocabularul Saint Laurent și l-ar fi trecut, piesă cu piesă, prin aur.

Arhiva este peste tot, dar colecția nu pare o retrospectivă

Acesta este unul dintre lucrurile pe care Vaccarello le face foarte bine.

Referințele la istoria casei sunt evidente, dar nu există senzația că privești haine scoase din arhivă și reproduse pentru 2027.

Codurile sunt folosite, nu expuse.

Sahariana rămâne Saint Laurent, dar proporția este Vaccarello. Fusta creion are disciplina casei, dar sexualitatea aparține femeii pe care designerul a construit-o în ultimul deceniu. Umerii puternici, lungimile foarte scurte, transparențele și tocurile extreme completează o imagine care aparține simultan trecutului și prezentului.

Este probabil una dintre cele mai importante reușite ale celor zece ani ai lui Anthony Vaccarello la Saint Laurent.

Nu a avut nevoie să distrugă identitatea casei pentru a-și construi propria identitate în interiorul ei.

Femeia Saint Laurent este la fel de sigură pe ea ca întotdeauna

SS27 păstrează foarte clar și femeia lui Vaccarello.

Este sexy, dar niciodată fragilă.

Poartă fuste extrem de precise, sacouri cu umeri puternici, rochii care urmăresc corpul și tocuri aproape imposibile. Există multă piele expusă, dar sexualitatea nu pare construită pentru a cere aprobarea privitorului.

Aceasta a fost una dintre constantele mandatului său.

Vaccarello a păstrat tensiunea istorică Saint Laurent dintre masculin și feminin, dar a făcut-o mai întunecată, mai ascuțită și uneori mai agresivă.

Un umăr foarte mare nu anulează feminitatea.

O accentuează.

Un costum nu masculinizează femeia Saint Laurent, la fel cum o rochie transparentă nu îi ia autoritatea.

Cele două pot exista simultan.

Și poate tocmai această consecvență explică de ce, după zece ani, un look Saint Laurent poate fi recunoscut înainte să îi vezi eticheta.

Vaccarello nu a transformat Saint Laurent în Vaccarello

Iar în actualul context al industriei, lucrul acesta contează.

Există designeri care ajung într-o casă și încearcă să o reconstruiască în jurul propriului vocabular, până când identitatea brandului începe să dispară sub identitatea directorului creativ.

Vaccarello a ales o altă cale.

Influența lui este evidentă, dar Saint Laurent a rămas Saint Laurent.

A păstrat smokingul, tailoring-ul, sahariana, sexualitatea, relația cu corpul, contrastul masculin-feminin și glamour-ul foarte specific al casei. Apoi le-a împins către propriul lui univers vizual.

După un deceniu, granița dintre cele două limbaje este greu de identificat.

Și acesta este probabil unul dintre cele mai mari complimente care pot fi făcute unui director creativ.

Nu mai trebuie să te întrebi dacă vezi Yves Saint Laurent sau Anthony Vaccarello.

Vezi Saint Laurent.

Tocmai de aceea SS27 seamănă atât de mult cu un bilanț

Privită separat de toate zvonurile, colecția poate fi interpretată pur și simplu ca o celebrare a celor zece ani ai designerului la conducerea casei.

Dar este greu să ignori contextul.

Vaccarello a descris colecția drept una foarte personală și încărcată de emoție și a ales să nu o explice prin interviuri înaintea prezentării. În notele show-ului apare o reflecție despre lumină, despre imposibilitatea de a o păstra și despre lucrurile care trec, dar lasă ceva în urmă.

În orice alt context, ar putea fi doar o formulare poetică.

În contextul actual, sună inevitabil diferit.

Pentru că exact aceasta pare să fie tema show-ului: ce rămâne după ce lumina dispare?

Apoi aurul dispare

Poate cel mai eficient moment al colecției vine tocmai atunci când regula pe care show-ul a construit-o timp de zeci de look-uri este abandonată.

După aur, apare negrul.

Un costum de catifea, apoi rochiile lungi de seară readuc colecția în universul întunecat atât de asociat cu Vaccarello.

Contrastul funcționează tocmai pentru că privirea fusese saturată de lumină.

Aurul reflectă.

Negrul absoarbe.

Iar dacă prezentarea a fost într-adevăr construită ca un posibil final, trecerea dintre cele două capătă inevitabil o încărcătură simbolică.

Mai ales pentru că ordinea inversează într-un fel un moment din istoria casei: colecția Rive Gauche din 1991 a lui Yves Saint Laurent se încheia în aur; Vaccarello construiește acum aurul pentru ca, la final, să îl lase să dispară în negru.

Un final care a făcut zvonurile și mai greu de ignorat

Apoi a venit Charlotte Gainsbourg.

Prezența uneia dintre femeile atât de strâns legate de universul Saint Laurent și de perioada Vaccarello a transformat finalul într-un moment care a depășit formatul obișnuit al unui fashion show.

Vaccarello a ieșit în fața publicului, a primit o ovație puternică, iar întreaga scenografie — Eiffel Tower, candelabrele uriașe, aurul și apoi negrul — a căpătat retrospectiv aerul unei ceremonii.

Nu este o dovadă că pleacă.

Dar nici nu este surprinzător că industria a citit-o astfel.

Mai ales după zece ani.

Dacă a fost un rămas-bun, a fost unul foarte Saint Laurent

Poate că peste câteva săptămâni vom afla că toate interpretările au fost exagerate și că Anthony Vaccarello va continua la Saint Laurent.

Iar colecția va rămâne ceea ce este oricum: o celebrare foarte bine construită a unui deceniu petrecut la conducerea casei.

Dar dacă zvonurile se confirmă, SS27 va fi greu de reinterpretat altfel decât ca un adio pregătit până la ultimul detaliu.

Nu printr-o retrospectivă literală.

Nu prin reproducerea celor mai cunoscute look-uri ale ultimilor zece ani.

Ci prin reducerea întregului său Saint Laurent la lucrurile esențiale: o femeie extrem de sigură pe ea, sexualitate, tailoring, opulență, negru, aur și respect pentru codurile unei case pe care nu a încercat niciodată să o transforme complet în altceva.

Deocamdată, Anthony Vaccarello este încă directorul creativ Saint Laurent.

Așa că SS27 nu poate fi numită oficial colecția lui de rămas-bun.

Dar cu greu putea să arate mai mult ca una.

Iar dacă aceasta va fi într-adevăr ultima imagine a celor zece ani ai săi la conducerea casei, alegerea pare aproape perfectă.

După un deceniu în care negrul a devenit una dintre semnăturile Saint Laurent-ului său, Anthony Vaccarello a ales să lase casa în aur.