Una dintre temele de discuție după aceste alegeri de la jumătatea mandatului va fi: în ce măsură sondajele și piețele vor confirma rezultatele efective și în ce fel se vor abate de la acestea, scrie într-o analiză privind situația politică din SUA, Corriere della Sera.

Pentru sondaje, acesta nu este cu siguranță primul test, după eșecul de a prezice rezultatele alegerilor din 2016 în unele state decisive și, în general, dificultatea de a surprinde preferințele electoratului trumpist, dar ceea ce este nou în aceste alegeri de mijloc de mandat este utilizarea pe scară largă a piețelor de previziuni  — Polymarket și Kalshi — ca punct de referință menționat adesea și de mass-media americană.

Sondajele și previziunile privind Camera Reprezentanților din SUA

Democrații ar trebui să câștige 3-4 locuri în Camera Reprezentanților pentru a prelua controlul asupra acesteia.

Cook Political Report estimează că vor câștiga între 9 și 19 locuri, ceea ce ar aduce partidul la aproximativ 224–234 de locuri.

Această estimare vine în contextul în care, pe 16 octombrie, site-ul a reclasificat alte unsprezece curse pentru Camera Reprezentanților în favoarea democraților, incluzând printre circumscripțiile disputate și prima circumscripție din Montana, câștigată de Trump cu un avans de douăsprezece puncte în 2024.

Asta nu înseamnă că aceste circumscripții sunt pe cale să-și schimbe partidul, ci indică faptul că slăbiciunea republicană s-ar putea extinde dincolo de grupul restrâns de circumscripții care păreau inițial decisive.

Chiar și distribuția resurselor financiare sugerează că lupta pentru Camera Reprezentanților intră într-o fază mai defensivă pentru republicani.

La jumătatea lunii octombrie, principalul SuperPAC republican anulase investițiile publicitare în patru circumscripții electorale disputate, concentrându-și mai mult resursele asupra altor șaisprezece circumscripții. Democrații, dimpotrivă, căutau noi fonduri pentru a extinde numărul circumscripțiilor în care să concureze.

Realocarea fondurilor nu constituie o previziune electorală independentă, dar oferă un indiciu concret asupra modului în care partidele evaluează riscurile și oportunitățile în ultimele săptămâni ale campaniei.

Sondajele și previziunile privind Senatul SUA

În schimb, soarta Senatului rămâne mai incertă.

Cook Political Report clasifică șapte curse electorale în categoria „la egalitate”: Alaska, Iowa, Kansas, Maine, Michigan, Ohio și Texas. Șase dintre acestea sunt în prezent ocupate de republicani, în timp ce Michiganul este în mâinile democraților.

Pentru a prelua controlul asupra Senatului, democrații trebuie să câștige cel puțin 4 dintre locurile republicanilor și să păstreze controlul asupra locului din Michigan. La data de 20 octombrie, potrivit Polymarket, democrații aveau o probabilitate de 64% să preia controlul asupra Senatului; potrivit Kalshi, probabilitatea era de 62%.

De ce lupta din Senat este atât de strânsă, în ciuda faptului că climatul politic național îi favorizează pe democrați? Democrații sunt în frunte cu aproximativ 8-9 puncte în mediile naționale ale sondajelor, dar acest avantaj nu se traduce automat într-un control asupra Senatului.

Dificultatea este de natură geografică și politică: alegerile se decid stat cu stat (iar multe dintre statele în cauză sunt republicane) și avantajul la nivel național nu se distribuie uniform pe teritoriu. Calitatea candidaților, faptul că aceștia sunt sau nu în funcție, prezența la urne și condițiile politice locale pot avea un rol decisiv în cursa electorală respectivă.

În orice caz, ultimele sondaje ale New York Times din ajunul alegerilor prevăd nu un val, ci un tsunami pentru democrați. Acestea îi plasează în frunte în toate cele șapte curse electorale din statele care vor decide controlul Senatului: în Michigan cu 11 puncte procentuale în față, în Texas cu 7, în Maine cu 6, în Ohio și Kansas cu 5, în Alaska cu 2 și în Iowa cu 1.

Un factor decisiv ar putea fi rata de participare. O analiză realizată de ABC News a comparat participarea la alegerile primare din diferite state și a evidențiat o creștere relativă a participării în rândul democraților față de cea a republicanilor.

În statele în care se desfășoară alegeri, diferența este deosebit de semnificativă în comparație cu mai multe cicluri electorale de la jumătatea mandatului anterioare. Acest lucru îi determină pe unii să se întrebe: piețele evaluează corect riscul ca nemulțumirea economică să se traducă într-o participare democratică mai mare decât se așteaptă?

Sondajele arată că există trei factori centrali în aceste alegeri: impopularitatea președintelui, costul vieții și disputa privind imigrația.

Rata de aprobare a lui Trump a atins un minim istoric

Rata de aprobare a lui Trump a ajuns la 31%, potrivit Reuters/Ipsos, cel mai scăzut nivel din cele două mandate ale sale, iar jumătate dintre alegătorii înregistrați indică costul vieții drept factorul cel mai important în alegerea votului.

Un sondaj KFF arată, de asemenea, că 63% dintre alegătorii democrați declarau în septembrie că sunt mai motivați decât de obicei să voteze, față de 38% dintre republicani. Mediile RealClearPolitics indică mai multe curse electorale foarte strânse, printre care Alaska și Michigan, unde candidații democrați conduc cu câteva puncte.

Comparația dintre sondaje și piețele predictive

Piețele de predicție atribuie acestor alegeri și altora probabilități de victorie care nu corespund întotdeauna în mod direct cu marjele din sondaje: pornind de la sondaje similare, piețele acordă, de exemplu, șanse mai mari lui Abdul El-Sayed în Michigan și lui Mary Peltola în Alaska decât lui Sharrod Brown în Ohio, lui James Talarico în Texas sau lui Troy Jackson în Maine (conform datelor din 20 octombrie).

Nu este neapărat o contradicție: piețele iau în calcul și evaluări privind calitatea candidaților, compoziția electoratului și posibilitatea ca sondajele să se înșele.

Compararea dintre sondaje și piețele financiare va fi, așadar, interesantă nu doar pentru a stabili care dintre aceste instrumente a prevăzut mai bine rezultatul alegerilor pentru Senat, ci și pentru a înțelege dacă eventualele erori reflectă o subestimare mai generală a voturilor acordate unuia dintre cele două partide.