În SUA nu s-a schimbat structural comportamentul electoratului american, iar rezultatul alegerilor intermediare arată în mare parte faptul că traiul zilnic și costurile sale au depășit barierele și preferințele politice, explică într-un interviu pentru G4Media politologul Mihaela Ivănescu, conferențiar universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice, în cadrul Universității ”Ovidius” din Constanța.

Altfel spus, nemulțumirea față de administrația Trump, cu care americanii asociază prețurile de care se lovesc zi de zi, foarte ridicate și de mult timp deja, a depășit bula democrată și a afectat, iată, decisiv, și o parte din electoratul republican. Așa se explică și surprizele James Talarico și Abdul El-Sayed, în Texas, respectiv Michigan.

Însă, rezultatul ar trebui citit și ca o reacție la cum a înțeles președintele Donald Trump să-și exercite puterea în primii doi ani din ultimul mandat, iar mare parte din americani, care au considerat că e nevoie de un control mai mare al Congresului (Parlamentul SUA) asupra președintelui, au taxat comportamentul și deciziile lui Trump din perioada 2024-2026, mai arată Mihaela Ivănescu.

În ce privește politica externă și așteptarea în societate a unei schimbări față de Europa și războiul din Ucraina, pe termen scurt nu ar trebui să ne așteptăm la repoziționări sau mișcări radicale în politica SUA față de UE și NATO, având în vedere că SUA rămân totuși o republică prezidențială. Însă am putea să ne așteptăm la o presiune mai mare a Congresului pentru sprijinul acordat Ucrainei, mai explică Ivănescu.

Mai multe explicații despre ce s-a întâmplat în SUA și cum s-a ridicat valul democrat în interviul de mai jos:

Politologul Mihaela Ivănescu este conferențiar universitar la Facultatea de Istorie și Științe Politice (Universitatea ”Ovidius”, Constanța) și s-a specializat în Politici comparate, Sisteme și comportamente electorale / sursa foto: Arhivă personală

Reporter: Ce s-a schimbat în comportamentul electoratului? La ce tocmai am asistat?

Mihaela Ivănescu: Alegerile din Statele Unite au produs o schimbare politică de amploare, dincolo de simpla alternanță a majorităților parlamentare. Democrații au câștigat controlul ambelor camere ale Congresului, obținând victorii inclusiv în state cu o îndelungată tradiție republicană. La numai doi ani de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, rezultatul arată cât de repede se poate eroda sprijinul electoral atunci când așteptările alegătorilor nu sunt confirmate de realitățile economice și sociale pe care aceștia le resimt.

Din perspectiva comportamentului electoral, cred că principala cheie de interpretare este votul retrospectiv (retrospective voting): alegătorii evaluează guvernarea în funcție de rezultatele percepute și de efectele politicilor publice asupra propriei vieți. Performanța economică reprezintă un criteriu central al acestei evaluări, cetățenii fiind interesați mai degrabă de rezultate decât de politicile care le-au produs.

În cazul SUA, nemulțumirile economice au alimentat votul de sancționare a administrației Trump. Potrivit sondajelor la ieșirea de la urne, aproape 90% dintre alegători au considerat costul vieții un factor important sau decisiv, iar aproximativ două treimi au fost de părere că Donald Trump este principalul responsabil pentru menținerea prețurilor ridicate.

”Nemulțumirea față de administrația Trump a depășit electoratul democrat tradițional”

Rep.: Cum se explică valul democrat istoric pe care l-am văzut la alegerile intermediare din 3 noiembrie?

M.I.: Cred că dimensiunea istorică a rezultatului este dată nu doar de victoria democraților la nivel național, ci mai ales de schimbările semnificative în distribuția teritorială a sprijinului electoral. În Texas, James Talarico a devenit primul democrat ales în Senatul SUA după aproape patru decenii. În Kansas, democrații au câștigat un mandat în Senat pentru prima dată după aproape un secol, iar victorii importante au fost înregistrate în Ohio, Carolina de Sud sau în alte state cu tradiție republicană.

Aceste rezultate sugerează că nemulțumirea față de administrația Trump a depășit electoratul democrat tradițional. În Texas, de exemplu, această schimbare poate fi analizată și în raport cu politicile restrictive promovate de republicani în ultimii ani, inclusiv interzicerea aproape totală a avortului după 2022.

Aceste măsuri au generat nemulțumiri, în special în ceea ce privește autonomia individuală și accesul la servicii medicale, contribuind la mobilizarea unor segmente electorale. În mod evident, însă, victoria democrată nu poate fi atribuită exclusiv unei teme, ci trebuie înțeleasă în contextul unei interacțiuni mai complexe între nemulțumirile economice, profilul candidaților și reacțiile față de politicile conservatoare.

Un alt rezultat cu semnificație istorică este victoria democratului Abdul El-Sayed în Michigan, el devenind primul musulman ales în Senatul american. Această victorie reflectă și diversificarea reprezentării politice într-o societate în care identitățile sociale și culturale continuă să joace un rol important în mobilizarea electorală.

Cred, însă, că este prematur să vorbim despre o reconfigurare de durată a comportamentului electoral american. Următoarele cicluri electorale vor arăta dacă aceste victorii marchează o schimbare profundă a preferințelor politice sau reprezintă, mai degrabă, un vot de sancționare a administrației Trump, determinat de contextul economic și politic actual.

Rep.: Ce au sancționat, concret, alegătorii americani?

M.I.: În primul rând, discrepanța dintre promisiunile economice ale administrației Trump și realitatea percepută de alegători. Costul vieții și prețurile ridicate au devenit teme centrale ale acestui scrutin. În logica votului retrospectiv, cetățenii atribuie responsabilitatea pentru situația economică partidului aflat la guvernare, chiar dacă nu toate cauzele problemelor economice pot fi imputate direct acestuia.

În al doilea rând, războiul cu Iranul și consecințele sale economice, în special creșterea prețurilor combustibililor, au contribuit la nemulțumirea electoratului. De altfel, Donald Trump însuși a admis că războiul cu Iranul a contribuit la înfrângerea republicanilor, atribuind însă nemulțumirea alegătorilor în special creșterii prețurilor combustibililor, nu opoziției față de intervenția militară în sine.

În al treilea rând, rezultatul poate fi interpretat și ca o reacție față de modul de exercitare a puterii prezidențiale, mai bine de două treimi dintre alegătorii intervievați la ieșirea de la urne declarând că și-ar dori un control mai puternic al Congresului asupra președintelui.

”Capacitatea Congresului de a influența direcțiile strategice va depinde într-o mare măsură de disponibilitatea administrației Trump”

Rep.: Ce comportament politic se prognozează din partea lui Donald Trump?

M.I.: Nu cred că rezultatul acestor alegeri va conduce automat la o moderare a discursului sau a agendei politice a lui Donald Trump. Într-adevăr, reacția sa imediată a fost una relativ conciliantă, cel puțin la nivel declarativ, el recunoscând meritele campaniei democraților, dar și impactul războiului cu Iranul asupra alegerilor.

Totuși, această reacție nu trebuie confundată cu o schimbare de orientare politică. Să nu uităm că SUA este o republică prezidențială: pierderea controlului asupra Congresului îi limitează președintelui capacitatea de a promova inițiative legislative, dar nu îi elimină prerogativele executive.

Este posibil ca acesta să recurgă mai frecvent la ordine executive sau la dreptul de veto pentru a-și continua agenda politică. Pe termen scurt și mediu, una dintre principalele consecințe poate fi accentuarea confruntărilor instituționale dintre Casa Albă și Congres, însă nu trebuie exclusă nici cooperarea punctuală, mai ales în domeniile unde cele două partide identifică interese comune, precum competiția strategică cu China, securitatea tehnologică sau reducerea dependențelor economice față de Beijing.

”Pe termen scurt, nu m-aș aștepta la schimbări radicale față de UE și NATO”

Rep.: În acest context, la ce să ne așteptăm pe termen scurt și mediu de la politica SUA, respectiv Donald Trump și Congres, față de UE și NATO?

M.I.: Victoria democraților poate introduce un nou factor de echilibru în politica americană, dar nu determină automat o schimbare a relațiilor transatlantice. Președintele păstrează atribuții importante în domeniul politicii externe, al securității și al relațiilor comerciale, chiar dacă Congresul poate influența finanțarea și supravegherea acestor politici.

Pe termen scurt, nu m-aș aștepta la schimbări radicale. Divergențele privind tarifele comerciale, contribuțiile europene la apărare și sprijinul pentru Ucraina vor continua să existe.

Pe termen mediu, noua majoritate democrată ar putea să exercite o presiune mai puternică pentru menținerea angajamentelor americane față de NATO și pentru continuarea sprijinului acordat Ucrainei. Cu toate acestea, capacitatea Congresului de a influența direcțiile strategice va depinde într-o mare măsură de disponibilitatea administrației Trump pentru cooperare, inclusiv în domeniul securității europene.

Pentru Uniunea Europeană în general și pentru România în special, miza fundamentală rămâne predictibilitatea angajamentului american față de securitatea flancului estic al NATO, într-un context regional marcat de războiul din Ucraina și de persistența amenințărilor de securitate în regiunea Mării Negre.

”La prezidențialele din 2028 va conta și cine are răspunsuri credibile la problemele economice și politice”

Rep.: Ce înțelegem despre rolul alegerilor intermediare și la ce să ne așteptăm de la electoratul american la următoarele scrutinuri?

M.I.: Rezultatele scrutinului american evidențiază relevanța votului retrospectiv chiar și într-un context caracterizat de polarizare politică accentuată și de o puternică identificare partizană. Victoriile democraților în state tradițional republicane sugerează că, atunci când costurile economice și politice ale guvernării devin suficient de vizibile, nemulțumirea față de guvernare poate determina nu doar mobilizarea electoratului opoziției, ci și modificări ale comportamentului de vot în segmente electorale considerate relativ stabile.

Totuși, aceste rezultate nu trebuie interpretate automat ca o realiniere electorală de durată. Ele pot reflecta mai degrabă o sancționare a administrației Trump, determinată de contextul politic și economic actual, decât o modificare structurală a identificării partizane.

Din această perspectivă, schimbările observate în comportamentul de vot indică o reconfigurare conjuncturală a opțiunilor electorale, fără a oferi, deocamdată, suficiente argumente pentru a vorbi despre o transformare a preferințelor politice pe termen lung.

În același timp, următorii doi ani vor fi importanți nu doar pentru relația dintre Casa Albă și Congres, ci și pentru modul în care alegătorii vor evalua performanța celor două partide.

Republicanii vor trebui să răspundă nemulțumirilor care au contribuit la rezultatul acestor alegeri, în timp ce democrații vor avea de demonstrat că pot transforma acest succes electoral în rezultate politice concrete.

În perspectiva alegerilor prezidențiale din 2028, va conta nu doar cine va fi considerat responsabil pentru problemele economice și politice ale țării, ci și care dintre cele două partide va reuși să convingă electoratul că oferă răspunsuri credibile la acestea.