Luați de pildă această frază dintr-un comunicat PSD de azi: ”Datele europene arată că demersul PSD de a schimba direcția de guvernare este întemeiat. Este nevoie să trecem de la statul-opresiv care tăia și impunea măsuri de austeritate, la statul-partener care își plătește facturile la timp și susține economia productivă. Iar austeritatea trebuie înlocuită cu protecție pentru românii cu venituri mici și medii și cu măsuri de sprijin pentru industrie și micii antreprenori.”

Iată și un fragment din discursul lui Sorin Grindeanu de la votul de învestitură al Guvernului Niculescu: ”Avem o economie care are nevoie azi de oxigen și familii care nu mai suportă austeritatea. Reducerea deficitului este absolut necesară. PSD își asumă pe deplin acest obiectiv. Vom respecta toate angajamentele pe care le avem cu agențiile de rating și partenerii noștri europeni, dar nu vom reduce deficitul prin sărăcirea românilor și sufocarea economiei. Acum trebuie să reconstruim o economie puternică, să reducem cu adevărat risipa și să începem reforma administrației publice”.

Sau această frază din declarațiile lui Claudiu Manda, secretar general PSD: ”Ne apropiem de iarnă, iar rectificarea bugetară trebuie să răspundă urgent nevoilor de finanțare din sănătate, din administrația locală și din sectoarele în care lipsa resurselor riscă să afecteze direct serviciile de care depind oamenii. Vorbim despre accesul la servicii medicale și medicamente, despre școli care trebuie încălzite, despre investiții care trebuie continuate și despre facturi restante care trebuie plătite. Românii au nevoie să vadă și să simtă, încă de la început, că lucrurile încep să se schimbe. Au nevoie de siguranță și de încrederea că fiecare decizie a Guvernului va ține cont, înainte de toate, de impactul pe care îl are asupra vieții lor.”

……………….

România este condamnată să trăiască și să retrăiască același film din ’89 încoace, ca în Ziua Cârtiței. După ce ajunge la putere, PSD, fie că s-a numit PDSR sau FSN, împarte generos o parte din banii pe care bugetul nu i-a avut niciodată, iar cealaltă parte o fură. Ceilalți veniți după ei la putere, să-i zicem generic dreapta cu toate păcatele ei, trebuie să administreze sărăcia. Au mai puțin de împărțit, mai puțin de furat și mai mult de tăiat, plătind în final costul politic al unor reforme obligatorii pentru a evita falimentul.

Acest ciclu politic s-a tot repetat în ultimii 37 de ani cu o precizie de ceasornic. Când PSD ajunge la guvernare, începe dezmățul cu bani de împrumut. A guverna pentru oameni înseamnă, în limbaj pesedist, a cumpăra cu bani cash voturile categoriilor mai vulnerabile din societate: măriri de pensii, de salarii, de ajutoare sociale. A face reformă în administrație se traduce prin politizare inversă: pleacă un liberal sau un userist din funcție și vin doi pesediști în loc.

A plăti facturile statului la timp către companiile private sună foarte bine în teorie, dar în realitate sar peste rând firmele de partid, precum cele care știu unde trebuie plătit un mic comision dosit ulterior într-o cutie de pantofi. A te opune vânzării țărișoarei la străini se rezumă, dacă ne uităm în programul lor de guvenare, la a încheia tu marile contracte, nu ceilalți, a privatiza tu marile companii de stat, nu cei de dinainte.

Așa s-a scris istoria ultimilor decenii, așa va guverna PSD și acum. Nu știe altfel. Premierul Luca Niculescu n-are nici cea mai mică șansă să impună alt punct de vedere. Nici nu și-a propus, din moment ce a acceptat în guvern tot ce i-a propus PSD. Adevăratul șef al guvernului va fi maestrul hârțogar Marian Neacșu, ayatolahul funcționărimii, pus ca vicepremier și ministru al administrației și internelor.

Cu doi ani înainte de alegeri, PSD guvernează în sfârșit singur cu speranța că, prin pomeni și mite electorale, va răscumpăra votul alegătorilor care au migrat între timp la AUR. Belșugul promis vine, ca de obicei, din bani pe care nu-i are, adică din împrumuturi externe scumpe sau din diverse taxe suplimentare și suprataxe aplicate marilor companii, eventual impozitarea suplimentară a celor cu venituri mari. Greu de crezut că vor avea capacitatea administrativă de a trece la impozitare progresivă, dar iată, acum au ocazia să-și pună filozofia în practică, deoarece nu mai au liberali în guvern care să spună ”nu trecem peste această linie roșie.”

Totuși, pesediștii nu vor putea încasa de această dată toate dividendele unei guvernări populiste, chiar dacă aparent conduc singuri țara. Măsurile de mituire a electoratului adoptate de guvernul Niculescu sau, mai corect spus, Neacșulescu, mai trebuie să treacă și de Parlament.

Cum PNL și USR este de așteptat să nu le susțină în totalitate, PSD va trebui să se bazeze pe voturile AUR. Este de așteptat ca partidul extremist să supraliciteze la orice creștere de pensie, mărire de salarii și la orice ajutor social, pentru a nu lăsa PSD să se împăuneze de unul singur. Din acest motiv, PSD se va vedea nevoit să împartă cu AUR beneficiile politice ale unei guvernări de succes în rândul unui electorat pe care se bat ambele partide.

Iar peste doi ani de zile, când bugetul va fi din nou secătuit, când pesediștii își vor fi făcut din nou plinul, n-au decât să vină la loc ceilalți cu măsurile lor de austeritate, cu tăierile, cu concedierile, cu reformele lor care reușesc în final să enerveze pe toată lumea. Memoria alegătorilor este scurtă, foarte puțini își mai amintesc din ce cauză România tot ajunge pe marginea prăpastiei. Iată de ce istoria se tot repetă.

Numai că de această dată alegătorii s-ar putea să nu-i mai aducă înapoi peste doi ani pe cei de la PNL și USR. A mai apărut între timp o categorie a votanților ”treziți în conștiință”, seduși de așa-zișii suveraniști în frunte cu Călin Georgescu, alți vânzători de iluzii.

Spre deosebire de PSD, care se bazează pe un vot răscumpărat pe bază de mită electorală, extremiștii au reușit să adune în jurul lor true believer-i într-o cauză, așa strâmbă cum e, dar cred în ea, fanatici, radicalizați. Totul depinde de modul în care PNL și USR se vor comporta în opoziție, care nu mai este azi monopolul extremiștilor de la AUR, și de capacitatea lor de a convinge cealaltă jumătate de Românie care nu iese niciodată la vot că de data asta există o alternativă reală.