Securitatea regiunii Mării Negre a devenit o prioritate strategică pentru Uniunea Europeană, după eforturi semnificative de peste un deceniu al autorităților române de introducere a acestui subiect în cadrul zonelor cheie de consolidare pentru asigurarea securității şi apărării UE, iar contextul geopolitic generat de războiul din Ucraina a pus sub presiune libertatea de navigație, infrastructura critică și rutele comerciale și energetice din regiune, cu implicații directe pentru statele riverane membre ale UE și NATO.

Ca răspuns, Uniunea Europeană a adoptat în 2025 o Strategie pentru Marea Neagră, care propune, printre altele, înființarea unui hub de securitate maritimă la Marea Neagră, menit să îmbunătățească supravegherea maritimă, schimbul de informații și protecția infrastructurii critice submarine și costiere.

Un an mai târziu, UE definește concret cum ar trebui să funcționeze Hub-ul. Primul raport de implementare a Strategiei UE pentru Marea Neagră îl descrie drept o rețea regională, civilă și interinstituțională, co-inițiată și coordonată de România și Bulgaria, cu sprijinul UE. Este avută în vedere conectarea Hub-ului la mecanismele europene existente de schimb de informații maritime, precum și participarea Turciei, Ucrainei și Republicii Moldova.

În tot acest timp, autoritățile române au început demersurile strategice și tehnice. Conceptul a fost integrat în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030, cu menționarea unei participări active la implementarea Abordării Strategice a UE privind Marea Neagră și susținerea demersurilor de creare și operaționalizare pe teritoriul României a Centrului de securitate maritimă la Marea Neagră. Instituirea hub-ului UE de securitate maritimă la Marea Neagră a fost menționat de asemenea și în cadrul discursului Președintelui Nicușor Dan din Consiliul de Securitate ONU ce a avut loc în septembre 2026, iar la Summitul Flancului Estic de la Gdańsk, România împreună cu statele baltice au adoptat o Declarație comună care menționează explicit Hubul de Securitate Maritimă la Marea Neagră ca proiect pentru consolidarea apărării Flancului Estic.

Sprijinul politic din Parlamentul European a contribuit, atât direct cât și indirect, la vizibilitatea și menținerea atenției asupra importanței strategice a Hubului. Reamintim scrisoarea inițiată de Vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu și semnată de toți europarlamentarii români din PSD, PNL, USR, UDMR, Verzi, un conservator și un reformist, prin care se sprijină candidatura României pentru găzduirea Hub-ului European de Securitate Maritimă la Constanța. Răspunsul primit din partea Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, menționează că concretizarea și localizarea Hubului depinde de cooperarea statelor membre riverane, deschizând astfel calea pentru un proiect comun România-Bulgaria. De asemenea, Comisia pentru Bugete a Parlamentului European include operaționalizarea Hubului în poziția sa privind prioritățile Parlamentului European pentru bugetul UE pe 2027.

Din perspectivă tehnică, România și Bulgaria au lucrat împreună la un concept comun privind crearea Hub-ului, prezentând pe 15 iunie evoluțiile privind operaționalizarea Hub-ului în cadrul Consiliului Afaceri Externe al UE de la Luxembourg. Hub-ul este conceput astfel ca o rețea regională coordonată de România și Bulgaria și găzduită în Constanța și Varna. În toamnă, pe 22 septembrie, Constanța și Varna au fost confirmate drept cele două puncte ale Hub-ului.

În paralel, România, Bulgaria și Turcia au extins Grupul operativ pentru contramăsuri împotriva minelor din Marea Neagră (MCM Black Sea). În marja Summitului NATO de la Ankara este semnat un amendament la Memorandumul de Înțelegere privind MCM Black Sea. Misiunea grupului naval, creat inițial pentru combaterea minelor marine, este extinsă și la protecția infrastructurii critice submarine. MCM Black Sea există deja din 2024 și este operațional din 1 iulie 2024. Până în iulie 2026 desfășurase 10 activări, iar a 11-a activare a avut loc în perioada 9-24 iulie 2026. Acesta este un mecanism separat de Hub, dar complementar viitoarei arhitecturi regionale de securitate. De asemenea, tot un element complementar îl reprezintă lansarea în România a Strategiei Global Gateway a Uniunii Europene, cu accent pe oportunitățile de investiții și finanțare ce pot sprijini dezvoltarea conectivității la Marea Neagră.

Pe scurt, în prezent, există conceptul comun România-Bulgaria, locațiile Constanța-Varna sunt stabilite, iar Hub-ul este integrat oficial în implementarea Strategiei UE pentru Marea Neagră. În paralel, mecanismul militar MCM Black Sea a fost deja extins la protecția infrastructurii submarine. Hub-ul propriu-zis nu este însă încă pe deplin operațional – următoarea etapă privește organizarea concretă, finanțarea, schimbul de informații și participarea celorlalte state din regiune.

Astfel, Europuls propune 5 elemente cheie pentru elaborarea planului de acțiune necesar operaționalizării Hubului.  Propunerile vin în urma unei mese rotunde ce a reunit în Parlamentul European peste 50 de reprezentanți ai lucrătorilor industriei românești de apărare și aeronautice, cercetători români cu expertiză în domeniu, experți ai instituțiilor Uniunii Europene și ai Alianței Nord-Atlantice, precum și diplomați români acreditați pe lângă UE și NATO.

Planul de acțiune al României pentru operaționalizarea Hubului de Securitate Maritimă la Marea Neagră

Existența conceptului comun este o realizare importantă, dar care trebuie tradusă acum, din ambiție politică, într-un plan de acțiune. Acest plan de acțiune ar trebui să conțină următoarele elemente:

1. Strategie: Oficial, Hubul este destinat monitorizării amenințărilor, protejării infrastructurii maritime critice și consolidării cooperării regionale, fiind definit ca o rețea regională, civilă și interinstituțională, co-inițiată și coordonată de România și Bulgaria. În practică, Hubul devine un nod strategic, un instrument flexibil a cărui utilizare trebuie gândită strategic de către România. UE lasă la latitudinea noastră stabilirea mai multor noțiuni:

  • tipurile de amenințări monitorizate de România: dintre elementele prevăzute în raportul de implementare la nivel european, care sunt dimensiunile specifice, ariile concrete pe care dorește să se concentreze România în ceea ce privește securitatea maritimă, infrastructura critică, amenințările hibride, siguranța mediului și pregătirea cetățenilor pentru situații de criză? Primul pas în procesul de operaționalizare îl reprezintă o identificare clară, pragmatică și conștientă a responsabilităților pe care și le asumă România, întrucât de aici derivă și discuția ulterioară cu omologii bulgari și împărțirea sarcinilor, precum și etapele următoare de capacitare a resurselor naționale în direcția asumată.
  • dimensiunea regională: este absolut necesară implicarea Turciei, Ucrainei și Republicii Moldova, precum și a statelor membre care să poată să consolideze capacitatea de monitorizare, supraveghere și interconectare cu rețelele europene. Cu toate acestea, Marea Neagră înseamnă și Georgia, și chiar și Asia Centrală, în special în contextul tacticilor de evitare pe cale maritimă a sancțiunilor impuse de UE asupra Rusiei și Belarus. România trebuie să își definească ambiția de cooperare și să își coordoneze politica externă privind relația cu țările din Asia Centrală, în special cooperarea pentru eficientizarea implementării sancțiunilor și identificarea rapidă a tacticilor de evitare prin schimb de informații cu autoritățile țărilor din Asia Centrală.
  • rolul industriei românești: Hubul este oportunitatea ideală de a integra elementele din Foaia de parcurs privind pregătirea pentru 2030 (Readiness Roadmap 2030), în speță: Eastern Flank Watch, Inițiativa europeană de apărare împotriva dronelor, Scutul aerian european și Scutul spațial european. Acestea pot fi integrate doar cu introducerea industriei românești ca parte integrală și activă a Hubului, pentru ca acesta să devină un furnizor de capabilități, să se poată dezvolta, să fie inserate în lanțul de producție și să crească astfel competitivitatea și locurile de muncă. De asemenea, introducerea industriei românești este necesară și în vederea obiectivelor legate de reconstrucția Ucrainei, pentru a putea asigura direcții clare de investiții.

2. Finanțare: România trebuie să se mobilizeze pe două planuri pentru a garanta o finanțare permanentă a Hubului și a actorilor implicați în proces:

  • Negocierile privind viitorul buget (CFM 2028-2034): este necesară garantarea eligibilității cheltuielilor privind acțiuni și activități legate de Hub în viitorul buget european, precum și menținerea unei sume cât mai consistente. În acest sens, România trebuie să se poziționeze în contextul noii propuneri lansate de președinția irlandeză a Consiliului UE, care propune o tăiere totală a bugetului cu 8% față de propunerea Comisiei Europene, de la 1760 miliarde euro la 1620 miliarde euro. Cea mai mare reducere (17,4% față de propunerea Comisiei) este a pilonului Europa Globală, ce conține și dimensiunea de sprijin a țărilor în curs de aderare. Pe lângă sume, România trebuie să lucreze și pe obiective. Este urgentă demararea redactării PPNR (Planul de Parteneriat Național-Regional) și introducerea de investiții pentru operaționalizarea și activitatea Hubului, corelându-le cu obiectivul specific aferent din Regulamentul PPNR, precum și cu recomandarea specifică de țară din Semestrul European 2026 (CSR 2: Abordarea provocărilor specifice de ordin socioeconomic, de securitate și privind pregătirea civilă care afectează regiunile de la frontiera externă estică a UE, inclusiv necesitatea de a investi în infrastructură cu dublă utilizare. De asemenea, este necesară pregătirea unui proiect major pentru Fondul European de Competitivitate, întrucât statul român va trebui să sprijine, să coalizeze și să lucreze strategic cu companiile românești din industria de apărare care doresc să aplice, pentru a le putea spori șansele în competiția cu celelalte state membre.
  • Până intră în vigoare bugetul post-2027, România mai are în prezent fonduri europene ce pot fi utilizate pentru activități relevante pentru operaționalizarea Hubului (autorități și industrie), printre care STEP (Strategic Technologies for Europe Platform), InvestEU, Facilitatea Europeană pentru Pace, Obligațiuni Europene pentru Apărare (European Defence Bonds), fondurile de pre-aderare pentru proiecte dezvoltate la comun cu țările în curs de aderare (Moldova, Ucraina). România nu își mai permite să rateze oportunități de finanțare precum Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) Digital, care alocă 347 de milioane euro pentru finanțarea proiectelor strategice privind cablurile submarine.
  • În cadrul Proiectului de buget rectificativ nr. 2/2026 prin care Comisia Europeană propune actualizarea veniturilor (resurse proprii) și ajustări ale cheltuielilor bugetului UE, Parlamentul European a invitat Comisia Europeană în poziția sa să identifice și să mobilizeze de urgență, în 2026, finanțarea necesară pentru înființarea unor centre europene de securitate și apărare maritimă. Acest demers trebuie monitorizat de către România mai activ, atât prin membrii delegației României în Parlamentul European, cât și prin Guvernul României în discuțiile din Consiliu.
  • Sinergii cu Instrumentul „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE) – România are alocate 16,68 miliarde Euro pentru infrastructură duală (4,2 miliarde euro), dar și pentru achiziția de echipamente militare sau cu utilizare duală (12,48 miliarde euro). Până la data de 30 mai 2026, România a putut semna contracte de achiziție singulare (fără cooperare cu alt stat membru), urmând ca după această dată achizițiile să fie realizate în cooperare cu alt stat membru UE, cu Ucraina sau Republica Moldova. Este necesară coordonarea strânsă a achizițiilor de echipamente pentru dotarea infrastructurii necesare pentru funcționarea Hubului.

3. Guvernanță:

  • Este necesară clarificarea responsabilităților autorităților române și a celor bulgare, cu portofolii de conducere, coordonare, execuție și monitorizare pentru fiecare. Hubul nu este un centru național unic, ci o structură bicefală Constanța-Varna, astfel că este necesară stabilirea arhitecturii româno-bulgare, dacă fiecare locație va funcționa separat cu portofoliu delimitat, sau dacă activitățile vor fi comune, în echipe mixte.
  • La nivel național, este nevoie de un acord inter-guvernamental pentru stabilirea coordonatorului principal, a ministerelor implicate în activitatea Hubului, a instituțiilor naționale cu rol activ (ex DNSC) și a instituțiilor locale. Pentru acestea, este necesar un protocol de instituire și definire a mecanismelor de schimb de informații între autorități, a trasării responsabilității de detectare, verificare, alertare, decizie, răspuns, precum și a procedurilor pentru fiecare proces. De asemenea, va fi nevoie de integrarea industriei românești și a experților din mediul privat, academic și societatea civilă din țară și străinătate. Practica unui grup de lucru nu va fi suficientă în acest caz, deoarece paradigma de lucru trebuie să fie proactivă și dinamică, nu reactivă și procedurală. Astfel, este necesară instituirea unui grup operațional (taskforce) care să poată să contribuie în mod real și efectiv și să servească drept mecanism de detectare rapidă (early warning), nu doar să fie consultat. O dată mapate resursele naționale, acordurile procedurale trebuie      discutate și stabilite cu omologii bulgari.

4. Cooperare: Hubul de Securitate de la Marea Neagră va funcționa eficient numai dacă se bazează pe o cooperare constantă pe mai multe planuri:

  • Instituții europene: colaborarea cu instituțiile și experții din Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă, Agenția Europeană pentru Apărare este esențială pentru schimbul eficient de informații și interoperabilitate între statele membre, pentru furnizarea de capabilități și crearea de parteneriate strategice, formarea competențelor personalului, integrarea elementelor din Readiness Roadmap 2030.
  • NATO: implicarea NATO în operaționalizarea Hubului este necesară în special pentru mobilitate și transferul de cunoștințe și competențe, dar și pentru complementarea eforturilor realizate în colaborare cu instituțiile europene. În același timp însă, România trebuie să decidă și să exprime concret oportunitățile de cooperare cu SUA.
  • Transfrontalier: integrarea Grupului operativ pentru contramăsuri împotriva minelor din Marea Neagră (MCM Black Sea); expertiza ucraineană trebuie folosită și adusă în mecanismele de funcționare a Hubului; schimbul de informații cu Marea Britanie este de asemenea un element necesar de implementat.
  • Parteneriat public-privat: activitatea Hubului va trebui să includă ca parte activă și grupul operațional înființat pentru a folosi expertiza, tehnologiile și practicile industriei românești și a experților din mediul privat, academic și societatea civilă din țară și străinătate.

5. Vizibilitate: În contextul geopolitic actual, al intensificării atacurilor aeriene și maritime din Marea Neagră, menținerea vigilenței și atenției asupra importanței regiunii pentru securitatea României și a UE este esențială. Astfel, România ar putea organiza un Summit UE-NATO de nivel înalt la Constanța, care să reunească reprezentanți ai instituțiilor europene și NATO, pentru a dovedi că Hubul este un exemplu practic de consolidare a parteneriatului transatlantic și de colaborare strategică a UE și NATO, cu precădere a statelor membre UE cu SUA, Marea Britanie și Turcia.